Despre economia sociala de piata I

In urma crizelor anterioare s-a constatat ca somajul in masa este una din experientele cele mai dureroase. Diminuarea somajului nu poate fi facuta decat prin crearea de noi locuri de munca.
Economia sociala de piat promoveaza parteneriatul social, prin care statul acopera atat riscurile sociale, cat si ordinea concurential de pe piata muncii. Astfel, statul face politici ce incurajeaza noile firme si industriile profitabile sa absoarba forta de munca eliberata din alte sectoare.
Economia sociala de piata sustine politici economice care sa dea directii pe termen lung. Instabilitatea politicilor economice afecteaza deciziile intreprinzatorilor, reduce investitiile si produce tendinta spre concentrare si fuziune.
Intreg sistemul economic are de suferit in urma lipsei unei politici economice stabile.
Atunci cand riscurile sunt prea mari apar tot mai multe cereri de asistenta din patrea statului si decizii economice arbitrare.
Mentinerea unu sistem functional al preturilor este primul al unei economii sociale de piata.
Orice politica economica trebuie sa respecte mecanismul formariii preturilor, atfel devine falimentara.
Stabilitatea monetara este si ea indispensabila in instaurarea unei ordini competitive a pietei.
Deschiderea pietei contituie o cerinta pe care trebuie sa o respecte economia.
Intr-o economie sociala de piata proprietatea privata si asumarea riscurilor sunt componente esentiale.
Proprietarea colectiva instituita in numeroase sectoare economice , constituie inevitabil catre investitii ineficiente, catre mentinerea de unitati comerciale si de productie invechite si ineficinte; si investitii ineficiente.
O alta conditie deosebit de inportanta este libertatea de a incheia contracte. Apar doua amenintari: una din partea statului, alta din partea altor participanti la activitatile economice. Ambele trebuiesc prevenite prin initiative legislative.